Am plecat copil din sat
Dar de părinți n-am uitat, mai.
Le mai scriu câte-o scrisoare
Că dorul de ei îi mare. (x2)
Refren:
Inima mi-i grea ca piatra
Mi-i dor de mama și tata.
Inima-mi arde cu para
Mi-i dor de tata și mama.
Pe mama n-o uit nicicând
Că ea m-a-nvățat să cânt, mai
Ea m-a-nvățat cântecul
Pe care vi-l cânt acum, mai. (x2)
Refren:
Și tata m-a învățat
Să ascult al lumii sfat, mai
Să ascult al lumii sfat
Dragii mei părinți din sat, mai.
Sat cu drumuri și fântâni
Mi-s părinții mei bătrâni, mai
Stau cu ochii pe la poartă
Și m-așteaptă să mă vadă. (x2)
Refren:
Inima mi-i grea ca piatra
Mi-i dor de mama și tata.
Inima-mi arde cu para
Mi-i dor de tata și mama.
Am plecat copil din sat
Dar de părinți n-am uitat, mai.
Le mai scriu câte-o scrisoare
Că dorul de ei îi mare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unui om plecat de acasă pentru părinții săi și pentru satul natal. Versurile evocă amintiri legate de copilărie și de învățăturile primite de la părinți, subliniind legătura puternică cu rădăcinile.