Codrule, de-aș fi ca tine
Fericit aș fi pe lume.
Vara vii cu frunze verzi,
Toamna le scuturi, le pierzi, mai.
Vara vii cu frunze verzi,
Toamna le scuturi, le pierzi, mai.
Refren:
Codrule, codre,
Codrule, codruțule
Cum să fac vreau și eu
Să rămân tânăr mereu, mai.
Toamna tu îngălbenești, mai
Toată iarna-mbătrânești
Primăvara-ntinerești
Păsărele-adăpostești, mai.
Primăvara-ntinerești
Păsărele-adăpostești, mai.
Refren:
Codrule, codre,
Codrule, codruțule
Cum să fac vreau și eu
Să rămân tânăr mereu, mai.
Numai eu dacă m-oi pierde
Nimenea nu mă mai vede
Și eu dacă-mbătrânesc
Cât lumea nu-ntineresc, mai.
Și eu dacă-mbătrânesc
Cât lumea nu-ntineresc, mai.
Refren:
Codrule, codre,
Codrule, codruțule
Cum să fac vreau și eu
Să rămân tânăr mereu, mai. (x2)
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a fi ca un codru, care se regenerează ciclic. Vorbitorul constată că, spre deosebire de natură, omul îmbătrânește ireversibil, exprimând o nostalgie profundă.