Frunză verde de stejar
Fă-mă, Doamne, pădurar, mai
Fă-mă, Doamne, pădurar
Să merg cu mândrele-n car, mai.
Ori în car, ori în căruță
Măcar cu vreo trei mândruțe.
Eu să-mi duc mândrele mele
În pădure după lemne
Și să-mi duc mândrele mele
În pădure după lemne
Să le dau lemne pe-alese
Să vină-n pădure des, mai.
Cântă-n codru păsărele
Și-am să cânt și eu cu ele.
Cântă-n codru păsărele
Și-am să cânt și eu cu ele.
Cine nu știe-a cânta
Nu știe ce-i dragostea, mai
Cine din sat nu se duce
Nu știe ce-i gura dulce.
Dragă mi-i noaptea cu lună
Și pădurea fără brumă
Dragă mi-i noaptea cu stele
Și de voi mândrele mele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a fi pădurar pentru a petrece timp în natură cu persoanele dragi. Celebrează frumusețea naturii și bucuria dragostei.