Nu fi mândră supărată,
Mândra mea din sat.
Nu gândi că nu-mi ești dragă
Ori că te-am uitat. (x2)
Iaca trenul vine-n gară
În el m-oi urca
Ca s-ajung până diseară
La portița ta.
Trenul vine și se duce
Asta-i drumul lui
Dragoste-n lume mai dulce
Nu-i ca cea dintâi. (x2)
Hai mândro să ne-ntâlnim
Chiar de-i vremea rea
La portița sub salcâm
Dulce-i dragostea.
Gura lumii las’ să spună
Ce dorește ea
Ieși mândro noaptea pe lună
N-o mai asculta. (x2)
Trenule să te reții
Când te-ntorci la noi
Dar mai bine să nu vii trenule-napoi
Vine trenul și se duce
Asta-i drumul lui
Dragoste-n lume mai dulce
Nu-i ca cea dintâi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui bărbat pentru iubita sa din sat, pe care o asigură de dragostea lui neîntreruptă. El călătorește cu trenul pentru a o revedea, ignorând gura lumii și prețuind dragostea lor.