Privind afară
Peste tot în timp de noapte
Orașul îmi face cu ochiul adormit
Aud vocea ei
Îmi atinge fereastra
Și îmi face semne dulci, seducătoare.
Scoate-mă
În timpul nopții
Cei patru pereți nu mă vor ține în seara asta
Dacă orașul acesta
Este chiar un măr
Atunci lasă-mă să mușc din el.
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce îmi fac ei asta, de ce?
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce mă face să mă simt așa?.
Ajuns afară
Pentru a atinge un străin
Ochii „electrici” sunt peste tot
Am văzut acea față
Ea știe că pe ea o privesc
Ei îi place felul în care mă uit la ea.
Privind afară
Peste dimineața
Când inima orașului începe să bată
Ajuns afară
I-am atins umărul
Visez pe stradă..
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce îmi fac ei asta, de ce?
Dacă ei spun
De ce, de ce spune-mi dacă este omenesc
De ce, de ce mă face să mă simt așa?
Sensul versurilor
Piesa explorează atracția irezistibilă a vieții de noapte și a tentațiilor urbane. Protagonistul se simte captivat de energia orașului și de promisiunile sale, punând sub semnul întrebării limitele morale și dorințele umane.