Când m-o făcut mama mea
Tristă i-o fost inima
Și m-o crescut în necaz
Tot cu lacrimi pe obraz,
Când am fost de măritat
Ea n-o vrut băiat din sat
Și m-o măritat departe
Și-acum inimioara-mi arde.
De-aș avea aripi să zbor,
Aș zbura până la nor,
Aș tuna și-aș fulgera
De-atâta inimă rea,
Câte flori sunt pe câmpie
Niciuna dorul nu-mi știe,
Nu-mi știe dorul cel greu
Ce-l port în sufletul meu,
Dac-ar ști măicuța mea
Ar tot plânge și-ar ofta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete măritate departe de casă, împotriva voinței mamei sale. Ea tânjește după libertate și este copleșită de dor și suferință, știind că mama ei ar plânge dacă ar ști cât de nefericită este.