Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut,
să nu fiu singură pe pământ.
Om de lut, cu ochi de cobalt,
în apele lor adânci mă scald.
Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut,
să nu fiu singură pe pământ.
Om de lut, cu gură de floare,
o vorbă-mi alină, alta mă doare.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate al unei persoane care primește un companion divin, un "om de lut". Relația este ambivalentă, aducând atât alinare, cât și durere, sugerând complexitatea interacțiunilor umane și a darurilor divine.