1
Frunzuliță de mohor,
Mă cuprinde câte-un dor,
Dor de casă și de sat,
Unde am crescut cu drag /bis
Refren:
Dor îmi e de casă
Și de satul meu
Și de-a mea copilărie
Mi-e dor, Doamne, mereu /bis
2
Cu dor și drag de cântat,
M-am îndepărtat de sat,
M-am dus ca pasărea-n lume
Să-mi fac un rost și un nume
Nu spun că-n lume e rău,
Dar nu-i ca-n satul meu,
Cu pădurea lângă casă
Și pâinea caldă pe masă
Refren:
Dor îmi e de casă
Și de satul meu
Și de-a mea copilărie
Mi-e dor, Doamne, mereu /bis
3
Satule, la tine vin,
Tot cu suflet de copil /bis
Să mă răcoresc de dor
Cu apa de la izvor
La căsuța văruită
La bunel și la bunica
Refren:
Dor îmi e de casă
Și de satul meu
Și de-a mea copilărie
Mi-e dor, Doamne, mereu /bis
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru casa părintească și satul natal, amintind de copilărie și de valorile tradiționale. Cântărețul se întoarce în sat pentru a se regăsi și a se conecta cu rădăcinile sale.