Singuratică și lină
Ploaia mi-a venit la geam,
Seamăn leit cu tine
Și cu dorul care-l am.
Refren:
Eu, poate caut în zadar
Pașii tăi printre stropii ei
Tu, ești acolo undeva,
Prea departe de ochii mei.
Gândul meu e plin de tine,
Și pustiu în lipsa ta,
Ploaia m-a-nțeles prea bine,
Căci e singură și ea.
Poate să-ți pară ciudat
Că-mi e dor să te văd
Poate și tu simți al ploii fior,
Ce să cred?
Eu poate caut în zadar
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și singurătate, folosind ploaia ca metaforă pentru starea interioară a naratorului. Naratorul caută o persoană dragă, dar se simte departe de ea, iar ploaia pare să-i înțeleagă tristețea.