La o fereastră lângă o cafenea
Aștept printre suspine să apară
Venind de nicăieri, să-mi spună despre el
Iubirea mea la fel ca prima oară
Venind de nicăieri, să-mi spună despre el
Iubirea mea la fel ca prima oară.
Bun rămas, și nu privi înapoi
Bun rămas, rămânem amândoi
Bun rămas, adio e prea mult
În gândul meu cu sufletul te-ascult.
Bun rămas, și nu privi înapoi
Bun rămas, rămânem amândoi
Bun rămas, adio e prea mult
În gândul meu cu sufletul te-ascult.
Privesc un zâmbet cald de amintire
Și-n brațe-l cuprind cu inima
Să știe ce-a pierdut, să știe c-a durut
Un suflet neîmplinit cu dragostea
Să știe ce-a pierdut, să știe c-a durut
Un suflet neîmplinit cu dragostea.
Bun rămas, și nu privi înapoi
Bun rămas, rămânem amândoi
Bun rămas, adio e prea mult
În gândul meu cu sufletul te-ascult.
Bun rămas, și nu privi înapoi
Bun rămas, rămânem amândoi
Bun rămas, adio e prea mult
În gândul meu cu sufletul te-ascult.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care își ia rămas bun de la cineva drag, dar nu poate uita amintirile frumoase. Există un regret profund și o acceptare a faptului că relația s-a terminat, dar legătura emoțională persistă.