Ce să vă spun? Noi ăștia suntem prea comuniști
Ca să mai fim, de soarta ce ne pândește, triști;
Firește soarta noastră de inși supuși la soarte,
Căci drumul nostru-n viață, el, nu cunoaște moarte.
În spate-mi veșnicia trofeele-și înalță,
Nainte-mi viitorul sandalele-și descalță
Ce trece Rubiconul, ca să-și încerce cale
Și noi nădejdi și aripi spre țările astrale.
Se poate pân’ la urmă să afle alte astre
Mai priincioase vrerii și visurilor noastre.
Să afle! Dar iubirea s-o ducă-n orice parte,
Leac pentru jalea vieții și cale peste moarte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, a destinului și a căutării de sens în viață. Vorbește despre speranță, despre depășirea greutăților prin iubire și despre găsirea unui drum chiar și dincolo de moarte.
