Nu-s cum se cade, nici de treabă, nu-mi pasă de nimeni
Când te văd pe stradă leșinat, trec pe lângă tine
Poți să urli cât te ține glasu’, io grăbesc pasu’
Sper să nu m-oprească unu’ să mă-ntrebe cât e ceasu’
Că-i sparg nasu’ – n-am timp de-mpărțit cu lumea
Nu-s calumea.. când am zis că nu-s curios nu glumeam
Sunt culmea nesimțirii – când văd un cerșetor
În loc să îl ajut, îi mai rup un picior!
Vorbesc urât, sunt bădăran, n-am bune maniere
Le dau la fete flori cu pișat de câini pe ele
Sunt foarte fericit, când pe voi v-apucă plânsu’
Eu când merg la înmormântare, mă apucă râsu’
Îmi spui că n-am obraz, nu se vede, că-s bărbos
Mi-am lăsat-o mare, să creadă lumea că-s Hristos
Am comportament grețos, sunt lipsit de disciplină
Mă așez jegos la masă și vorbesc cu gura plină
Ce vină am eu dacă n-am ascultat de părinți
Era muzica tare și televizoru’ aprins
N-am bun simț, doar in pat, calc din adins în căcat
În caz că mă inviți la tine, o să intru încălțat
Sunt necivilizat – nu cedez locu’ în tramvai
Stai în picioare că tocmai d-aia le ai
Sunt cel mai nesimțit, n-ajut baba să treacă strada
Mai degrabă îi pun piedică să-și spargă fațada
Îi lungă coada la pâine, mă bag în față cu tupeu
Iau ultima franzelă, ce să faci, la toți ni greu
Eu dacă găsesc un portofel cu bani pe stradă
Mă uit împrejur, când îl iau nimeni să nu mă vadă
Nu fac nicio faptă bună, când greșesc nu cer iertare
De-aș avea copil l-aș bate înainte de culcare
Mă doare-n pulă dacă îți fac rău, nu-mi pare rău
Din contră, îți dau și mă bucur de necazu’ tău
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj complet lipsit de scrupule și empatie, care se bucură de răul pe care îl provoacă altora. Versurile exagerează trăsături negative, creând un portret grotesc al unui individ antisocial și egoist.