Ce să facă și ei profeții,
beau bere acră și le urcă revolta cu un semiton
până vin autocarele
să-i poarte prin satele mai arătoase
să se-mbăieze chiar în realitate: bâldâbâc!.
La mese lungi,
penibili și înroșiți de vin
cântă ei de gât cu primarul și șeful de post
și plumbul ce li se lasă greu în picioare
‘o să-nălța în ziarele de dimineață mult mai ușor.
Până la urmă iau și eu culoare,
fiți liniștiți,
mă dau și eu pe brazdă,
fiți liniștiți,
stivele de îngeri din magazie nu le-am zărit,
nici aurora bătută în cuie, fiți liniștiți.
Un burduf de acordeon la mașina de scris o să-mi atașez
la festivalul sătesc,
la nunțile populare,
o să-mi fac datoria, fiți liniștiți,
o să cânt și eu, dar fiți liniștiți,
și chiar.. pentru numele.. nu se poa.. fiți liniștiți.
Sensul versurilor
Piesa descrie, cu cinism, adaptarea unui individ la un sistem corupt și superficial. El renunță la idealuri și se conformează, asigurând pe toată lumea că se va integra perfect în peisaj.