Oh, aiurit îmi prepar
îngerul în eprubetă,
lampa mănâncă ziar
blândă și analfabetă.
Parcă mușcat de-un îndemn
lucrul își iese din fire,
pieptăn un scaun de lemn
beau înăcrită psaltire.
Nunți se-ntețesc prin vecini
ploaia coboară în sâmburi,
morții își poartă senini
sângele galben pe câmpuri.
Vin saltimbancii din sud
plini de pecingini și raze,
slava e și-n așternut
slava chiar și în obraz e.
Când să le strig că-n zadar
cred în cometa lor chioară,
simt cum mă umplu de har
simt cum mă nasc din fecioară.
Sensul versurilor
Piesa explorează o transformare spirituală neașteptată, în care nebunia aparentă conduce la o formă de iluminare sau naștere spirituală. Elementele bizare și sacre se împletesc, sugerând că divinul poate fi găsit în locuri neașteptate.