Mihaela Popescu – Nu Cred Că Lumea

Nu cred că lumea se împarte la 3,
prima, ‘doua, ‘treia..
Ori că există o singură lume,
Cu diplomați și calici la un loc,
Ori nu există niciuna și celei ce mai existi-i punem foc.
Coexistența și dezvoltare.
Nu teorii despre mediul ambiant,
Creierul nostru nu e-n concediu,
Postul Decanului nu e vacant,
Postul Decanului nu e vacant.
Avem și noi alma mater sensibilă,
Gaudeamus și Igitur.
Ochii sunt orbi să descopere lumea,
Să o privească fără-nconjur,
Să o privească fără-nconjur.
Clasicii lumii trăiesc peste tot,
Răul culturii curge cu veacul.
Suma culturii și-au slujit-o,
Atât bogatul cât și săracul,
Atât bogatul cât și săracul.
Cine-i savant îl mirosim,
Cine nu este se uită prin gard.
Nu i se poate permite să joace,
Destinul lumii la biliard,
Nu i se poate permite să joace.
Da mai există intransigența,
Da se mai moare pentru idee,
Că nimeni nu poate să împartă lumea,
Nici să închidă lumea cu cheia,
Nici să închidă lumea cu cheia.
Da mai exist și da mai există,
O lume mai veselă și-o lume mai tristă.
Ci veșnic se varsă ele-mpreună,
Într-o lume mai veșnică, o lume mai bună,
Într-o lume mai veșnică, o lume mai bună,
Într-o lume mai veșnică, o lume mai bună.