Aș vrea să mă așez pe marginea trotuarului,
să aștept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de-acum mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu știam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar așezat
pe stradă cu capul în mâini?
și lumina, care se spulberă pe obiecte,
și obiectele se fac frunze,
și se fac frunze.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței copilăriei. Naratorul caută un sens în gesturile simple, confruntându-se cu ireversibilitatea timpului.