Mihai H. P. – Universul Incolor

[Strofa 1]
Și mă doare, când văd atâta nepăsare,
Toți promit că vor fi mai buni, dar nu văd nicio schimbare.
Mi se pare mie, sau ăștia se mint singuri?
Își propun ceva, dar au altceva în gânduri.
Eu încă scriu rânduri, și nu mă voi opri,
Sunt diferite beat-uri, ce se compun zi de zi.
Nu ai cine știe ce fel de caricatură,
E aproape varză, nici măcar nu e obscură.
Trebuie să deslușești singur enigma,
Peste câțiva ani, o să te conducă frica.
Ai să vezi, o să îți dai seama mai târziu,
Atunci când totul în jur va fi pustiu.
Gândește-te mai bine la viața pe care o ai,
Nu te comporta ca și hoții de cai,
Căci mai târziu, ai să regreți,
Iar mai apoi, te vei da cu capul de pereți.

[Refren x2]
Tu vorbești de mine, ca un hater mă critici,
Dacă te uiti în jos, ai să vezi că o să pici
În capcane lirice, să știi nu e ușor
Să faci muzică în universul incolor.

[Strofa 2]
Stau și mă întreb: „Oare când vă deșteptați?”
Mă uit la voi și se pare că sunteți șocați.
Voi nu realizați
Că între noi este o ură
Și o răutate care e destul de dură.
Voi ziceți că e o întâmplare,
Dar vorbiți în continuare
Și nu văd nicio schimbare,
Poate pe piesa următoare,
Fără nicio admirare
Din partea nimănui,
Poate la adresa mea sau, a oricui.
Trebuie să fim conștienți de faptul că suntem o forță uriașă,
Zici că arheologia este o ramură falsă.
Eu nu cred asta dar dacă-mi demonstrezi,
Te voi crede, dar fără să trișezi.
Să știi un lucru, cu viața nu e de joacă,
Chiar dacă la un moment dat ea te provoacă,
Trebuie să știi cum să o stăpânești,
Cum să o ții în frâu și cum să îndrăznești.

[Refren x2]
Tu vorbești de mine, ca un hater mă critici
Dacă te uiti în jos, ai să vezi că o să pici
În capcane lirice, să știi nu e ușor
Să faci muzică, în universul incolor.