Iluminând cu raze aurite
A sufletului meu pustietate,
Un cântec vechi prin anii mei străbate
Ca luna printre ramuri veștejite.
E-un cântec vechi din vremuri fericite,
Din lumi cu visuri roze colorate,
De brațul mamei tainic legănate
Și-ncetișor pe sânu-i adormite.
Îl cântă-n vânt un flașnetar pe stradă.
Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă
Ca-n sufletu-mi aducerile-aminte..
.. Și-ascult.. și sorb motivul cantilenei..
Și-n dorul vremilor de mai’nainte,
Mă frige-o lacrimă din colțul genei.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente puternice de nostalgie și dorință după vremurile fericite ale copilăriei, legate de figura maternă. Un cântec vechi readuce amintiri prețioase, dar și o lacrimă de dor.