Vreau să fiu și eu supravegheat mereu
de un savant cooperant,
să pot afla și eu ce naiba s-a întâmplat acum
cu mintea mea,
cu viața mea.
E important să-mi spui tu, domnule savant
dac-aș putea s-o uit cumva.
Știi ce iarnă mi-e când nu te am,
primăvara mea de fum.
Focul verii a rămas doar scrum
și ce toamnă o să-mi fie
de acum..
M-am îndrăgostit în mod nefericit
de felul tău de-a fi,
mereu mă-ntreb așa cum oare mă voi descurca
și n-am habar ce m-ar salva.
Am plecat p-același drum,
dar am ajuns cum vezi acum
te-așteaptă azi
alt început.
Eu te-am pierdut.
Știi ce iarnă mi-e când nu te am,
primăvara mea de fum.
Focul verii a rămas doar scrum
și ce toamnă o să-mi fie.
Știi ce iarnă mi-e când nu te am,
primăvara mea de fum.
Focul verii a rămas doar scrum
și ce toamnă o să-mi fie
de acum,
de acum..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unei persoane după o despărțire, dorința de a uita durerea și incapacitatea de a merge mai departe. Metaforele anotimpurilor subliniază ciclul durerii și pierderea speranței.