Mihai Napu – Să Împărțim Tot Ce-a Fost

Pentru tot ce a fost, pentru tot ce va fi
Mai acordă-mi o singură zi,
Ca să-ți spun ce a fost, ca să-ți spun ce va fi,
Mai acordă-ți o singură zi.
Poate suntem cretini, poate suntem nebuni,
Dar aveam de predat gestiuni,
Ție însăți, oricum, sunt dator să te dau,
De la tine aș vrea să mă iau.
Nu se poate muri așa scurt și spontan,
Dacă totul dura doar un an
Cu atât mai nedrept, cu atât mai durut,
Un destin retezat la minut.
Nu mai vreau să te chem, nu mai vreau să te văd,
Dar normal e un schimb în prăpăd,
Dacă viața ne-a fost înmulțită cu doi,
Ia-ți pe-a ta, dă-mi pe-a mea înapoi.
Știu că-i foarte târziu și că nici n-are rost,
Dar aș vrea să-mpărțim tot dezastrul ce-a fost
Cum în toate e-un preț, cum în toate e-un rost,
E firesc să-mpărțim tot ce-a fost.
Depărtează-te mult, depărtează-te hăt,
Dar dă-mi viața, dă-mi viața-ndărăt,
E un nou adevăr, lui mă-nchin, lui te-nchini,
Doi străini pe pământ, doi străini.
Mai avem de-mpărțit, bob cu bob, fir cu fir
Gestiunea acestui delir,
Cicatricea de bronz peste rană crescu
Și noi doi am ajuns eu și tu.
Știu că-i foarte târziu și că nici n-are rost,
Dar aș vrea să-mpărțim tot dezastrul ce-a fost
Cum în toate e-un preț, cum în toate e-un rost,
E firesc să-mpărțim tot ce-a fost.
Te mai chem să-ți arăt, te mai chem să-mi arăți
Arogantele singurătăți,
Să mai vii să-mpărțim, într-un mod elegant,
Gestiunea acestui neant.
Nu e vreme de plus, marea moare în val,
Doar în minus trăiesc și socot,
Minus plus, minus noi, minus orice plural,
Minus tu, minus eu, minus tot.
Știu că-i foarte târziu și că nici n-are rost,
Dar aș vrea să-mpărțim tot dezastrul ce-a fost
Cum în toate e-un preț, cum în toate e-un rost,
E firesc să-mpărțim tot ce-a fost.