Avionul de aur mă duce din casă,
Unde mă iubea mama, de unde am fugit mireasă.
Copilăria pierdută s-a ascuns printre stele,
Eu vreau să o ating, dar sunt scurte mâinile mele.
Eu știu – amintirea nu doare,
Vântul vieții mi-a furat iubirea mamei.
Acum zbor înainte-n avionul de aur;
Spre visul meu – constelația super taur.
Avionul de aur mă duce-nspre casă,
Unde îmi zice mama: „Copila duioasă,
Inima fetiței mele saltă-n sus, atinge stele;
Eu mă bucur să o prind când sare, cade obosită-n brațele mele”.
Eu știu, fericirea nu doarme,
Vântul vieții mi-a adus fericirea mamei
Acum zbor înainte-n avionul de aur;
Spre visul meu – constelația super taur.
Eu știu, fericirea nu doarme..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de copilărie, idealizând figura maternă ca simbol al siguranței și fericirii. Protagonistul caută să regăsească acea stare de bine, zburând simbolic spre un viitor idealizat, dar ancorat în amintirile trecutului.