Degeaba mă mai duc acasă
Mi-e inima friptă, arsă,
Of, puiul meu,
Sufletul mi-e ca pământul,
Of, puiul meu,
Și la tine-mi șade gândul.
Degeaba ai, neică, avere
Că nu trăiești cu plăcere,
Of, puiul meu,
Când treci, neicuță, de prag,
Of, puiul meu,
Nu vezi pe cine ți-e drag.
Eu mănânc sare cu pâine
Și-am ce mi-e drag lângă mine,
Of, puiul meu,
Că n-oi trăi cât lumea,
Of, puiul meu,
Și-oi iubi ce mi-o plăcea.
Of, puiul meu,
Nu ca tine, puișor,
Of, puiul meu,
Toată viața să duci dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și melancolie, contrastând bogăția materială cu fericirea autentică. Vorbitorul preferă o viață simplă, dar plină de iubire, în locul unei vieți bogate, dar lipsite de afecțiune.