Cine umblă iute pe cărare
C-o desagă în spinare,
Face pași mărunți ca să ajungă iute
Pe frunte să mă sărute,
Vine taica de la țară să mă vadă,
Doamne, cât îi sunt de dragă!
– Bine te-am găsit, fetiță, bine,
Mi-a fost dor, taică, de tine,
Spune-mi de ce naiba n-ai venit
Duminică ce-a trecut?
Am stat, măi fetițo, toată ziua-n poartă
Poate, poate vii o dată,
Nici noaptea nu s-a lipit somnul de mine
Cu gândul numai la tine.
Și-acum am venit eu pân’ la tine
Că ardea inima-n mine,
Unde-ți sunt, taică, copiii tăi
Ca vreau să-i văd și pe ei,
Te-aștept, taică, pe la noi ca să mai vii
Că nu știu cât voi mai fi,
Adu-i, taică, și pe copilașii tăi
Ca să mă satur de ei,
Sunt bătrân și nu știu cât oi mai trăi
De-aia vreau mai des să vii,
Veniți, taică, veniți mai des pe la noi
Ca să mă satur de voi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui tată de fiica sa și de nepoți. El își exprimă regretul că nu se văd des și își dorește să petreacă mai mult timp cu ei înainte de a muri.