Era într-o zi de vară
Și-am ieșit pe prisp-afară,
Stau cu tata și vorbeam
Și ce-i viața-l întrebam.
– Of, of, copilaș,
Grea-ntrebare mă-ntrebași,
Of, of, fata mea,
Dar am să-ți răspund la ea.
Fata mea, viața-i frumoasă,
Dar e ca un fir de ață,
E subțire ca o ață,
Azi o ai, mâine te lasă,
Of, of, viață, viață,
Ești cum e firul de ață,
Of, of, fata mea,
Așa e, taică, viața.
Viața este ca o floare,
Azi înfloare, mâine moare,
C-așa-i viața trecătoare,
Unul naște, altul moare,
Of, of, fata mea,
Ți-am spus, taică, ce-i viața,
Of, of, fata mea,
Că eu am trecut prin ea,
Of, of, viață, viață,
Ești subțire ca o ață,
Of, of, dac-am tras
Tu te-ai dus și te-ai lăsat.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții, comparând-o cu un fir subțire și o floare trecătoare. Dialogul dintre tată și fiică subliniază înțelepciunea acumulată prin experiență și acceptarea ciclului vieții.