Vorbește-ncet, urmează înainte
Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta-i ca lamura de miere
Și înțelesul ei e prea cuminte.
Să pot să te privesc încet – n-aș cere
Nimica alta, scumpe înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Ș-arată milă, dragoste, durere.
Tu, idol scump și dulcea mea lumină,
Rămâi în brațul meu întotdeauna
Căci numai ție al meu suflet se închină.
Vorbește-ncet, privește-mă-ntruna.
De chipul tău viața mea e plină:
Pot fi minuni, ca tine nu-i niciuna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o adorație profundă față de o persoană iubită, văzută ca un idol și o sursă de lumină. Vorbitorul își dorește doar să contemple frumusețea și bunătatea acestei persoane, căreia îi dedică sufletul.