Alex Velea – Neatent

Ai alt bărbat, știu
De-aia mă suni târziu
Doar atunci când îți răspund, eu mă simt viu.
Din cauza lui tot plângi
De-aia în brațe mă strângi
Nu renunți la el și inima mi-o frângi.
Cum cad hainele tale, cad picăturile de ploaie
Nicio furtună nu m-a mai lovit așa
Ai tocuri ascuțite, mi-ai pus pe inima ținte.
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
Pot să mă îndrăgostesc
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
O să te las să îmi adormi iarăși pe piept.
De ce nu poți să spui
Că n-o să mai fii a lui
Eu fiecare noapte îmi jur că-i ultima.
Și ești a nimănui
La dulci chinuri mă supui
E ciudat cum îți împarți tu inima.
Cum cad hainele tale, cad picăturile de ploaie
Nicio furtună nu m-a mai lovit așa
Ai tocuri ascuțite, mi-ai pus pe inima ținte.
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
Pot să mă îndrăgostesc
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
O să te las să îmi adormi iarăși pe piept.
Sunt un sentimental, poate de-aia sufar
Cu tine în special nu pot să mă supăr
Cu tine sunt pe val, dar mă înec după
Cu tine e fatal efectul de după.
Buzele prea roșii m-au mușcat de suflet
Și cel mai ironic e că n-am niciun regret
Cel mai rău îmi pare că nu-mi pare rău
Sunt idealul tău și te scot din realul tău.
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
Pot să mă îndrăgostesc
Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent
O să te las să îmi adormi iarăși pe piept

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație complicată, marcată de infidelitate și suferință. Protagonistul este conștient că este folosit, dar nu poate renunța la persoana iubită, acceptând durerea și chinul emoțional.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu