Fotoliul din odaie
Și-o carte ce ai lăsat-o pe noptieră
O ultimă țigară, uitată într-un colț pe etajeră
Și floarea din fereastră
Biletul ce-a rămas de atunci pe masă
Toate te așteaptă să te întorci acasă.
Te aștept să vii
Să te întorci la mine
Numai aici ne va fi cel mai bine
Să treci din nou cu inima-mpăcată
Al casei prag, așa ca altădată.
Fotoliul din odaie
Și-o carte ce ai lăsat-o pe noptieră
O ultimă țigară, uitată într-un colț pe etajeră
Și floarea din fereastră
Biletul ce-a rămas de atunci pe masă
Toate te așteaptă să te întorci acasă.
Te aștept să vii
Să te întorci la mine
Numai aici ne va fi cel mai bine
Să treci din nou cu inima-mpăcată
Al casei prag, așa ca altădată.
Te aștept să vii
Să te întorci la mine
Numai aici ne va fi cel mai bine
Să treci din nou cu inima-mpăcată
Al casei prag, așa ca altădată.
Te aștept să vii
Te aștept să vii
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru o persoană dragă care a plecat. Obiectele din casă servesc drept memento-uri ale prezenței acesteia, iar naratorul își exprimă speranța și așteptarea ca persoana să se întoarcă acasă, unde se simte cel mai bine.