Mă simt prea singur, frate, și e plin de lume-aici,
Ce se întâmplă cu mine, unde ești, de ce-mi zici vezi că pici?
De ce e o lumină se arată cu-ncetul în fața mea,
De ce lumina mă cheamă? De ce mă vrea? De ce mă ia cu ea?
De ce lumina îmi arată cum am trăit, de ce trăiesc tot?
De parcă n-ar fi fost nimic, am murit sau sunt mort?
Oare a avut vreun rost ce-am făcut până acum?
Căci până la urmă bogat, sărac am ajuns tot în pământ.
Prieteni am avut, pe cei mai buni i-am dat la o parte
Și-acum îmi pare rău, dar nu pot să dau timpu-napoi în spate
Și mi-ar plăcea să trăiesc viața înainte de toată nebunia mea,
De-a demonstra cine sunt în fața nimănui, ah!
Poate că au fost vremuri mult prea bine trăite,
Dar cu timpul întrebări vin, gen cine nu, da cine te minte,
Cine-ți e prieten și cine te ține aproape
Pentru a-ți fi loial, iar apoi la sfârșit a trage.
Vreau să fiu iubit, să fiu mai presus iubit de mine,
Am încercat de-atâtea ori și mă simt mai prost în sine.
Mi-am dorit lucruri mărunte și simple ca și fel
Și cică erau mult prea scumpe, da-aveam bani în portofel.
Vânzătorul era zgârcit în ce privea sentimentele,
M-am legat de el, l-am făcut să-și schimbe fețele,
Am intrat în vorbă cu el, mi-a prezentat doar țepele
Și așa am ajuns acum uneori să-mi scriu și piesele
Și pe lângă probleme morale de caracter psihic care mă doboară
Mai vin și probleme de caracter fizic care le creează, mă omoară
Mi-aș fi dorit poate să mă nasc în altă parte, undeva departe
Viața să mi-o reculeg să nu greșesc ce-am greșit în spate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de deciziile luate în trecut și sentimentul de singurătate. Naratorul reflectă asupra sensului vieții și asupra greșelilor făcute, dorindu-și o șansă de a trăi diferit.