Te-aș schimba prin târguri mâine pe un car cu patru boi
Sau pe-un codru vechi de pâine și-o stare de război
Te-aș schimba c-așa mi-e felul
Te-aș schimba la o adică
Te-aș schimba cu mușețelul ori cu verdele-n urzică la, la.
Te-aș amesteca-n culoare
Folosindu-mi tot talentul
Ca apoi prin miez de soare
Să-ți trec arzând portretul
Te-aș amesteca-n culoare
Folosindu-mi tot talentul
Ca apoi prin miez de soare
Să-ți trec arzând portretul la, la, la.
Te-aș schimba în prima gară c-un tren spre nici și unde
Te-aș schimba la drum de seară de-aș fugi și m-aș ascunde
Dup-o frunză ruginită așteptând să-mi crească flori
Te-aș schimba cea mai iubită pe-un trifoi de rouă-n zori.
Te-aș schimba pe-un 6-6 cu iluzia din zar
Cu trei țigle de pe casă, cu un pod, și nici măcar
Nu te-aș lua, nu te-aș întoarce
Nu te-aș duce, nu te-aș da
C-ai așa pe vino-n-coace și ești cea mai cea, cumva.
Te-aș amesteca-n culoare
Folosindu-mi tot talentul
Ca apoi prin miez de soare
Să-ți trec arzând portretul
Te-aș amesteca-n culoare
Folosindu-mi tot talentul
Ca apoi prin miez de soare
Să-ți trec arzând portretul la, la, la
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un amestec complex de sentimente față de o persoană iubită. Vorbitorul oscilează între dorința de a o schimba și recunoașterea valorii ei unice, sugerând o luptă internă între idealizare și acceptare.