Jeana era croitoreasă,
Jan frizeru’ o iubea,
Și-a murit tuberculoasă,
Jan frizerul o jelea.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Și când a fost la înmormântare,
Plângea și ultimu’ calic,
Și când Jănel mai puse o floare,
Doamne plângea și caii dă la dric.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Colo-n deal la croitorie,
Stătea cearceafuri la uscat,
Curgea bacilii de ftizie,
Curgea încet, treptat, treptat.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Stau păduchii întinși la soare,
Stau păduchii câte doi,
Păi cum stăteau odinioară,
Jan și Jeana amândoi.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea Jeanei, o croitoreasă care moare de tuberculoză, și durerea lui Jan, frizerul care o iubea. Versurile sugerează o transformare a Jeanei după moarte, oferind o perspectivă asupra acceptării și continuității vieții.