Stau la geam și mă uit la lună
Pentru mine ești ca o zână
Ești ca o putere ce ne îmbină
Când eu zbor din floare în floare ca o albină
Prima floare e Franța, a doua România
Doar lângă tine îmi găsesc fericirea
Doamne, dă-i un strop de fericire ca să n-o mai văd plângând
Că e ca un înger pe acest pământ
Să nu plângă pentru mine și să nu se gândească vreodată la mormânt
Cum mă gândesc eu acum, să mă întâlnesc cu tata am în gând
Copilul din mine te adoră
Pentru mine ești mai mult decât o soră
Dacă aș putea să te văd în plus măcar o oră
Aș da orice pentru două minute de vorbă în acea zi incoloră
Tu ești îngerul meu păzitor
Când ești lângă mine totul e ușor
Parcă sunt pe un nor
Dar când durerea mă face să mă arunc am nevoie de ajutor
În sufletul meu începe să plouă
Inima îmi e rece ca o zi cu rouă
Alături de tine e ca în cerul numărul nouă
Dacă aș avea două inimi te-aș iubi cu amândouă
Acum trebuie să plec iarăși în Franța
Gândul la tine îmi dă speranța
Între bine și rău e mare balanța
Îmi e greu să aleg când între noi se află distanța
E greu să trec printre atâtea ploi
Nu mă regăsesc în Paraziții, ci în Cătălin – Între noi
O ascult și apoi
Lacrima îmi curge, dar vine alta înapoi
Fiecare lacrimă face loc la alta
Se face tot mai mare baltă
Așa mi-a fost scrisă soarta
Cred că pentru mine Dumnezeu și-a închis poarta
E greu când mă gândesc la trecut
Iubirea pentru tine a crescut
Nu ți-am dat inima cu împrumut
E a ta pe vecie, de asta nu știam unde a dispărut
Am tot ce vreau, dar de fapt nu am nimic
Fără tine eu sunt propriul meu inamic
Când nu ești lângă mine inima mi-o stric
Și îmi fierb gândurile ca o cafea fără ibric
Ridic capul și mă uit spre cer
Parcă mă cheamă să mă duc până la el
Încep să mă simt ca un bancher
Care schimbă sentimente într-un anumit fel
Tu ești destinația mea pe acest drum
Dacă n-ai fi tu n-aș mai scrie acum
Las în urmă multe gânduri și o tonă de scrum
Că ideile bune sunt cele scoase din fum
Îmi aprind o țigară, dar o sting pe venă
De la atâta suferință devin o hienă
Și continui cu o vorbă obscenă
Ma f*t în ea de viață, că e doar o scenă
De teatru unde se joacă mult roluri
Inimile multora nu sunt bivelouri
Sunt chiar de piatră, de asta sunt atâtea batjocuri
Eu nu sunt un actor în această viață
Te iubesc enorm de mult, îți spun cu lacrimi pe față
Mi-ar trebui niște gheață
Că inima îmi ia foc, acum la șase dimineața
Nu îmi trebuie bani, mașină sau avere
Te vreau pe tine lângă mine, e tot ce inima îmi cere
Zâmbetul tău e ca o adiere
De vânt când afară la patruzeci de grade e asfixiere
Lângă tine viața e ca mierea
O îmbrățișare de-a ta îmi face mai bine decât la un alcoolic berea
Pentru mine tu ești binecuvântarea
Dată de la Dumnezeu pentru a vedea cărarea
Pe care merg în neștire
Dar nu e o amăgire
Că tu o luminezi ca lumânarea în cimitire
Și o urmez cu desăvârșire
Aceste versuri, Ralu, sunt pentru tine
Că tu ai fost mereu lângă mine
Simt să ții la mine și vei ține mereu
De asta mă gândesc cum să fac să nu ne fie așa de greu
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzate de distanța față de persoana iubită. Vorbitorul își găsește alinarea doar în gândul acesteia, dar este copleșit de sentimente contradictorii și de amintiri dureroase.