Văd în tine vremurile pe care le-ai trăit deja
Și cele pe care le mai ai de trăit.
Sensibilitatea mea-i născută din toate sensibilitățile
pogorâte asupra noastră de la zămislirea lui Adam.
Ești prizoniera formelor
ce se-mbină cu altele în curgerea secolelor.
Și alte forme sunt nerăbdătoare să te pătrundă.
Când te contemplu
Îți văd tatuată pe corp
Povestea tuturor generațiilor.
Acolo-i ferecată fiica, nepoata și strănepoata nepoatei tale.
O, femeie, ești convergența a două lumi.
Când te privesc, dăinuirea timpului mi se desfășoară-n față.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra feminității și a rolului femeii ca purtătoare a istoriei și a viitorului. Femeia este văzută ca o entitate complexă, ce înglobează trecutul, prezentul și viitorul, o convergență a lumilor.