Am istoria scrisă, destinul îl am împotmolit
Chiar dacă tu o iei ca glumă, să știi vere că nu mint
Că nu vreau să-mi amintesc de al meu trecut
Ce momente am trăit nu au fost de petrecut
Stăteam în fața blocului, cu bocanci în picioare
Și pentru toate ce au fost s-a vărsat multă sudoare
Ma durut tare, dar uite că am rezistat
Parcă acum o văd pe mama când plângea în prag
Tot acum îmi văd și sângele ce curge pe obraz
În zilele când ajungeam cu capul spart acasă
Parcă acum îl văd din nou pe tata stând lângă pahare
Tremurând la 4 grade îmi făcea zile amare
Am rămas în picioare, oricât de tare a durut
Poate am avut prieteni, sau poate că n-am avut
Ma chemau cu mingea, cu zâmbetul pe față
Când eu în mine ascundeam doar lacrimi și gheață.
Este trecutul meu, indiferent că-i bun sau rău
Este trecutul meu și n-o să mai fie din nou
Chiar de-a fost rău zâmbești, așa a fost odată
Căci copilăria este cea mai tare perioadă
Ai rămas în picioare oricât de tare a durut
Ai rămas în picioare chiar de probleme
Ai rămas și-o să rămâi indiferent de ce va fi
O poveste mult prea tristă scrisă de un mc.
Au fost zile grele, care-mi atârnau în spate
Multe nopți pe care le dormeam pe jumătate
Au fost zile-n care hoinăream singur pe străzi
Ascultând doar Bug Mafia pe lângă garzi
Când auzeam de groapă, știam care e jocul
Vrei să ai ce câștiga, ori talentul ori noroc
Că au trecut prea multe zile, încă îmi amintesc
Când furam cu băieții fructe de prin livezi
Dar am să recunosc și câtă bătaie am luat
Seară de seară ajungeam acasă împrăștiat
Nu e de uitat acea groaznică durere
Când pe spatele meu erau doar urme de curele
Încercam să facem breakdance că așa era pe-atunci
Ne certau părinții că veneam cu papuci rupți
Oricât aș încerca să-ți zic tot nu ar ajunge
O văd pe mama cum plânge că m-am pătat din nou cu sânge.
Oricât a fost de dureros, am reușit să mă descurc
Am învățat mereu la școală ca să nu fiu ca-n trecut
Deși știam că școala nu mă va face mare
Am muncit cu siguranță să am 10 la purtare
Să trec clasele, să nu fiu doar un idiot
În loc de timpul care-l petrec băieții pe la bloc
Am sânge rece-n vine, ce rău îmi pare
N-o să iau ca-n ’98 că mi-am ales o altă cale
Pentru mama mea am numai respect
La străini s-a chinuit să trăiesc viața-ncet
A fost durere, acuma simt numai tăcere
Și parcă acuma sunt în casă aud vocea mamei mele
Îl văd din nou pe frate-miu când se bătea pe stradă
Că se băga pentru mine de fiecare dată
Vărs o lacrimă, că am dus o viață prea tristă
Las microfonul jos, Dokid, aruncă-mi o batistă
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra unei copilării dificile, marcată de sărăcie, violență și lipsuri. Artistul își amintește cu durere de momentele grele, dar și de sacrificiile mamei și de protecția fratelui său.