Biologic vorbind, e ușor să fii părinte
Să fii tată peste noapte și să nu-ți aduci aminte
E ușor să dai viață, înconjurat de vicii
Părinți sunt cei care fac zilnic sacrificii
Privesc la ai mei, 2 umbre, 2 umbre bolnave cu privirile sumbre
2 vieți condamnate la durere, speranță, condamnate
La iubire zilnică pe viață
Căci tot ce-au muncit, au muncit pentru cei
Ce nu știu cât de greu faci o mie de lei
Nu ne-au lăsat să vedem greutatea
Ce o porți pe umăr când înfrunți realitatea
Nici eu, și nici fratele meu nu am știut niciodată să-ți fie greu
Tu să nu fii ca mine, fiul meu nenăscut
Iertați-mă părinți pentru tot ce v-am făcut.
Ei te-au născut și acum se sting, te lasă!
Fără ei, casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai, prețuiește-i cât mai sunt!
Eu pentru ai mei, am să mă rog în gând.
Ei te-au născut și-acum se sting te lasă
Fără ei, casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai, prețuiește-i cât mai sunt!
Eu pentru ai mei, am să mă rog în gând.
Sunt fiu de tată, fiu de tată.
Voi fi tată, de fiu sau de fiică odată
Cu siguranță voi vedea cum e să fii părinte
Forțat de sărăcie în loc de pâine să bați cuvinte
Voi avea un fiu, care să spună tata vreau
Voi suporta durerea că nu am ce să-i dau
Poate copilul meu va dori o bicicletă
Dar mai mult ca sigur voi da toată pensia pe o rețetă
Sunt efemer, anii vor fugi în urma mea
Și propriul meu copil de propriul tată sau va uita
După care va urca la nivelul următor
Va purta și el crucea de îndrumător
Și lui i se va spune la rândul său tata vreau.
Admir toți părinții care nu se predau
Admir toți părinții care nu se predau.
Ei, te-au născut și acum se sting te lasă
Fără ei casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai prețuiește-i cât mai sunt
Eu pentru ai mei am să mă rog în gând
Ei, te-au născut și acum se sting te lasă
Fără ei casa nu mai e acasă
Dacă-i mai ai prețuiește-i cât mai sunt
Eu pentru ai mei am sa ma rog in gand.
Oare știi cum e să fii părinte
Hai zi, să muncești, să trăiești
Pentru copil în zi de zi
Să fii lângă el când are temperatură
Să-l susții mai mult ca toți când viața devine dură
Căci prietenii vin, prietenii te lasă
Te întorci la cuibul tău, te întorci acasă
Te așezi în pat cu gândul că urmează o nouă zi
Și o trăiești nu pentru tine, ci pentru ai tăi copii
Mai văd oameni bătrâni, ce așteaptă să apară
Vreo știre de la fiilor ce sunt plecați din țară
Și poștașul nu vine, iar când vine pentru acei blestemați
De la copii vreo scrisoare.
Și îi văd cum inspiră lăcrimând a regret
Pe acei triști părinți, lăsați amanet
Căci pe lume din toate cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de copii
Sensul versurilor
Piesa exprimă greutățile și sacrificiile părinților, regretul pentru neînțelegerea lor și dorința de a-i prețui cât mai sunt în viață. De asemenea, abordează tema dificultăților financiare și a impactului acestora asupra relației părinte-copil.