Morbid:
Și-s sictirit de orice nou răsărit
Ce îmi aduce multe nevrute, dar din ce-i cer nimic
Dar ce pot face? Nu sunt primul, nici ultimul
Ce constată cât de lung și anevoios îi e drumul
Îmi închid din nou ochii, să pot vedea
Întunericul, în care îmi găsesc lumina
Tot ce-mi apare în cale, mă face să mă-ntreb: oare
Doar după moarte, voi cunoaște eliberare?
Am învățat să-apreciez singurătatea
Am învățat: cheia poate fi răutatea
Am învățat: bătut în cuie nu-i nimic
Decât capacul, când te învăluie veșnicul frig
Nu-s nebun, s-aștept în viață numai lapte și miere
Știu că m-așteaptă, să beau din el paharul cu fiere
Dar am așteptări și visuri, și-ncă mai cred în ele
De parcă n-am trăit dezamăgiri pe propria piele.
Refren X2 (Alex Florin):
Simt frigul, cel din jur
Și îmi pătrunde-n suflet
Viitorul e obscur
Haos omniprezent, yeah.
Morbid:
Și-s sictirit de orice nou apus
Ce îmi vestește, că încă o șansă s-a dus
S-a spus de multe ori: culegi ceea ce semeni
Oi fi semănat căcat, să am asemenea semeni?
În jur, nu văd decât motive să îmi țin ochii închiși
Când să faci un pas în față, sperând, tre’ să te riști
Rămâne o singură dilemă: oare cât pot să reziști
Când frigul din jur se-ntețește, și ți-e tot mai greu să miști?
Exiști, și-ntâmpini ură pentru asta
Află că-s mulți acolo, ce au în cap să-ți crape țeasta
De asta, liniștea e o utopie
Odată ce trece stadiul de copilărie
Atâta tragedie în jur și cine știe?
Poate o merit, poate vina îmi revine chiar mie
O fi așa sau nu? Nu știu, eu știu doar că
Nu mă-nnec, dacă țin și cu dinții de barcă.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dezamăgire, singurătate și luptă interioară. Artistul se simte copleșit de greutățile vieții și se întreabă dacă va găsi vreodată eliberarea. În ciuda acestui fapt, el refuză să se lase doborât și continuă să lupte.