Mergând pe premisa „ești ceea ce mănânci”
Masa maselor conține doar resturi și zgârci.
Că-s mai ușor de digerat, nu-i vorba de mâncare,
Ci de acea poluare emanată de difuzoare.
Ia zi, frățioare, chiar nu te-ai săturat
De statutul de tarabanier mediocrizat?
Băga-mi-aș p***-n boxa ta portabilă,
Știi să ții pixul în mână, realizare „notabilă”.
Susțin că sus țineți în topuri a******i eșuate,
Ce nu-mi înțeleg textul, că-i prea ca la carte.
Nu dau timpanului conform tiparului
Că valoarea mea întreagă-i cea a dolarului.
E vorba, în morții tăi, de cultură și artă,
Nu visa Saint Tropez când nu știi să-l arăți pe hartă.
Cică-i doar muzică, nu vezi nimic greșit?
Băi, incultul p****, muzică nu-nseamnă croncănit.
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă a muzicii comerciale de proastă calitate și a lipsei de cultură. Artistul își exprimă frustrarea față de promovarea unor artiști mediocri și subliniază importanța culturii și a artei autentice.