Unde ești primăvara mea.
Eu îți datorez multă, multă iubire, iar acum îți dăruiesc regretul meu.
Știu că m-ai iubit, eu pot să simt asta, vreau să mă odihnesc în iertarea ta.
Mă voi gândi că niciodată nu ai existat, că ai fost doar în trecere și nimic mai mult.
Iar amintirea ta tristă îmi acompaniază singurătatea.
Sper ca lipsa mea să fie la mare depărtare, până vei putea înțelege.
Această călătorie lungă cu atâtea trepte că într-o zi mă vei putea pierde.
Eu voi vorbi despre tot, voi căuta un mod de a continua până când anii vor rămâne doar în mintea mea, și nu mă mai lasă să-mi pun întrebări.
Unde ești primăvara mea.
Unde mi s-a ascuns soarele, care grădină mi-a uitat-o și inima mi-a părăsit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorul după o iubire pierdută, comparată cu o primăvară dispărută. Naratorul reflectă asupra amintirilor și speră ca distanța să permită vindecarea, în timp ce se confruntă cu singurătatea și cu întrebări fără răspuns.