Viață, viață trecătoare, lai lai la la
Ca și apa curgătoare, lai lai la la
Apa curge,
Apa curge-ncet la vale,
Tu te treci cu dor și jale,
Tu te treci cu dor și jale
Și nimic nu-ți stă-n cale.
Așa-i viața omului, măi, lai, lai, la la
Ca și floarea câmpului, măi, lai, lai, la la
Azi îi mândră,
Azi îi mândră la vedere,
Mâine se usucă și piere,
Mâine se usucă și piere
Și lasă-n urmă numai durere, lai, lai, la la.
De-aia-i bine omule-n lume, lai, lai, la la
Să faci numai lucruri bune, lai, lai, la la
Să lași răul,
Să lași răul la o parte
Că vine moartea într-o noapte,
Că vine moartea într-o noapte
Și rămân de tine toate. lai la la, la.
Și când pleci,
Și când pleci de pe pământ
Parcă ai fost o frunză-n vânt,
Parcă ai fost o frunză-n vânt
Parcă n-ai fost om nicicând, mai la la, la la.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre natura efemeră a vieții, comparând-o cu apa curgătoare și cu o floare care se usucă. Subliniază importanța de a face bine în timpul vieții, deoarece moartea este inevitabilă și, la final, totul se pierde ca o frunză în vânt.