Nu-mi spune, că mâine, voi fi departe,
Când tot ce vreau e puțin să mai stau.
Vad bine, știu bine, viața se-mparte,
Nu mai am timp nici să iau, nici să dau.
Refren (bis) :
Îmi pun aripi de drum, numai Lui mă supun,
Calea-i lungă și greu de parcurs.
Și de nu voi putea să m-apropii de-o stea
Am să cred că ceru-i prea sus.
Nu-mi spune cuvântul ce ne desparte
Mai am multe gropi sau spune-mi șoptit.
Vad bine, știu bine, e vorba de moarte
E vorba de drumul ce a ajuns la sfârșit.
Refren (bis) :
Îmi pun aripi de drum, numai Lui mă supun,
Calea-i lungă și greu de parcurs.
Și de nu voi putea să m-apropii de-o stea
Am să cred că ceru-i prea sus.
Am să cred că cerul e mult prea departe
Pentru cea care-am fost și încă mai sunt.
E vorba de viață, nu e vorba de moarte,
Și tot cerul, tot cerul, s-a scurs în pământ
Și tot cerul s-a scurs în pământ.
Refren (bis) :
Îmi pun aripi de drum, numai Lui mă supun,
Calea-i lungă și greu de parcurs.
Și de nu voi putea să m-apropii de-o stea
Am să cred că ceru-i prea sus.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea inevitabilității morții și despre găsirea credinței într-o putere superioară în fața acesteia. Călătoria vieții este dificilă, iar atingerea idealurilor poate părea imposibilă, dar credința rămâne un sprijin.