S-aude, s-aude
Venind de la munte
Oițe mergând
Și-un câine bătând,
Glas de ciobănaș,
Cânt de fluieraș.
Coboară, coboară
La vreme de seară
Mândru ciobănaș
Mitru-al lui Mitraș,
Neam de gospodari
Din Dolheștii Mari.
Suspină, suspină
Apa din fântână,
Frunza codrului,
Piatra drumului,
Puiul cucului,
Doina plaiului.
O venit tâlharul
Urâtul lui Manu,
Manu lu’ Guteni
Boier din Liteni
Și i-o dat foc la casă
Că n-o fost la coasă
Și i-o ars copilașii
Că nu i-o adus caș,
Rău l-o blestemat
Că n-o stat în sat
La dânsul argat
Și i-o luat femeia
Să-i ție averea,
Femeia n-o vrut
Și el o bătut-o
Cu funia udă
Cât îi ziua lungă,
Și-o bătut-o noaptea
Pân’ ce-o prins-o moartea.
– Mărie, Mărie,
Ia să-mi spui tu mie
Cine ne-o ars casa
Și ne-o stricat masa,
Unde-s copilașii
Bunii, drăgălașii,
Cin’ te-o omorât
Ca să-l strâng de gât.
Pădure, pădure,
Ascunde-mă bine
Că nu vin cu oi,
Dar vin cu nevoi,
Că din ciobănel
Amu-s haiducel.
Se-aude, se-aude
Venind de la munte,
Coboară, coboară
La vreme de seară
Oițe plângând
Și-un câine urlând.
Sensul versurilor
Un cioban pe nume Mitru suferă o tragedie cumplită când un boier îi incendiază casa, îi ucide copiii și îi torturează soția până la moarte. Transformat de durere, el jură răzbunare și devine haiduc.
