Scoală, tată, de-acolea
Să mai sfătuim ceva
Cât pe lume ai trăit
Tot ai râs și-ai șuguit.
Și cu unul, și cu altul,
Te-aveai bine cu tot satul,
C-ai avut feciori și fete,
De-amu’ nimeni nu te vede.
Du-te, moarte, un’ te cheamă,
Unde-ți ia cuvântu-n seamă,
C-aici noi nu te-am chemat,
Dar tu singur-ai intrat.
Cine merge-n ceea lume
Unde-i satul fără nume
Și cărarea fără urme,
De-acolo nimeni nu vine,
În brațe-l ia mormântul
Și-l strânge pe veci pământul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma pierderii tatălui. Este un bocet tradițional, plin de dor și amintiri despre viața și personalitatea celui dispărut, subliniind ireversibilitatea morții.