Cu meleagul din Suceava
Mă mândresc, dar nu degeaba,
Că-i cel mai frumos meleag
Și trăiesc aici cu drag,
Oamenii sunt gospodari
Și au mândre case mari.
Strigătură:
Și când ies la sărbătoare
Parcă-s floare lângă floare.
Suceveancă sunt și eu
Și deloc nu-mi pare rău,
Așa sunt și-mi pare bine
C-am venit aici pe lume
Și mi-i drag de neamul meu
Că-s din vița lui și eu.
Strigătură:
Când mă prind să joc, să cânt
Văd și alții cine sunt.
Când îi fânul de-adunat
Nu mă-ntrece nime-n sat,
La greblat și pus în clăi
Nu mă-ntrec nici trei flăcăi,
Bine-mi șede hărnicuță
Și flăcăilor drăguță.
Strigătură:
Bine-mi șede gospodină
Și mămuca mea-i de vină,
Suceveană sunt și-oi fi
Și la lume m-oi făli.
Uite-mă pe mine una
Cum la joc îs ca furtuna,
Nu gândesc la ce-o să fie
Că n-o duc o veșnicie,
Cu o mână-mi țin drăguțul,
Cu cealaltă păhăruțul.
Strigătură:
Nu mă dau pe orișicare
Și-mi țin viața-n sărbătoare.
Cu mine cine s-o pus
Câteodată o și plâns,
Dar n-o fost din vina mea
Că eu n-am inimă rea,
Dar la vorba cu minciuni
Iau foc parcă-s pe tăciuni.
Strigătură:
De ești om îs om cu tine,
Dau cămeșa de pe mine,
Că eu lumea o iubesc
Și pe toți îi omenesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă mândria de a fi din Suceava și de a trăi în armonie cu tradițiile locale. Este un imn al bucuriei de a trăi, de a petrece și de a fi o persoană onestă și ospitalieră.