Poți să-mi dai și cerul
Poți să-mi dai și ochii, dacă ai vrea
Dar nu vei vedea pustiul din privirea mea.
Tu poți să-mi dai și lacrima
S-alunece pe gât ca un cuțit
Și să mă-nece bine
Că tu plângi lângă mine.
Și ard cu o mie de vise pe minut
Tot ce-am plănuit s-avem, dar n-am avut
Și te simt acut.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea, tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea și te las tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
Trei metri mai jos de podea, îngropăm noi
Minciuna, eu tot simt ceva
Cu lacrimi în ochi, te-ascunzi în sine
Sufoci în palmă fluturii hrăniți de mine.
Și-arunci din mâna ta
Umbra tăiată de la forma ce-ți spunea
Asta e el, butonul pentru detonare
Iar tu-l apeși știind că o să doară tare.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea, tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea și te las tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
Tu las-o să bată
În culori indecise
Și lasă ochii deschiși
Pentru privirile aprinse.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea, tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit.
E vina mea, vina mea că eu sunt așa
E vina mea și te las tu să mă străpungi cu ea
Să bați la nesfârșit în inima care s-a oprit
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de vinovăție și durerea profundă resimțită într-o relație toxică. Naratorul își asumă responsabilitatea pentru suferința cauzată, invitând cealaltă persoană să-l rănească și mai mult, într-un ciclu nesfârșit de durere.