Frunzuliță din poiană,
De-aș mai trăi pân’ la toamnă
Să pun șaua pe Bălană
Să mă duc în deal la cramă.
Să mă plimb din cramă-n cramă,
Să beau vin după pastramă,
Să beau vin de poamă rară
Și s-ascult la o vioară.
Să joc cu neicuț-al meu
Sârba ca în satul meu,
C-așa-i datina la noi
Sârba s-o jucăm în doi.
Ileană, Ileană!
Sensul versurilor
Piesa descrie o dorință de a trăi și de a se bucura de plăcerile simple ale vieții, cum ar fi plimbările la cramă, consumul de vin bun și dansul cu persoana iubită. Totul este plasat într-un cadru natural idilic și respectând tradițiile locale.