Murgule coama frumoasă,
Venii iar la tine acasă.
Cine te-a scos din coșar?
Cât am fost eu militar.
Grăunțe cine ți-a dat?
Cine te-a mai adăpat?
La iarbă cine te-a dat?
Cine te-a mai țesălat?
Bine că veniși voinice,
Să mă mai duci pe colnice,
Că de când tu ai plecat,
Stau în grajd tot supărat.
Pune mai voinice șaua
Și caută potecaua.
Pe unde te duceam odată
Te-a aștepta mândra la poartă.
Acum te știe în armată
Și ține poarta încuiată.
Fi-ri-ai tu să fii de fată,
Pusăși zăvorul la poartă.
Prea devreme te-ai culcat,
Nu știi că m-am liberat.
Dăi murgule cu piciorul
Spargei la poartă zăvorul
Să mă duc s-o iau în brațe,
Să mi-o sărut cu dulceață.
Sensul versurilor
Un soldat se întoarce acasă la calul său și își amintește de vremurile când mergeau împreună la iubita lui. Acum, iubita îl știe în armată și ține poarta încuiată, dar el este hotărât să o revadă.