Sârbă
Degeaba ai lună, lumină.
I. Degeaba ai lună, lumină
C-a mea inimă nu-i bună
Degeaba lună lumini tare
C-a mea inimă mă doare.
Refren : Hei lună, fii voioasă
Pe cât ești de luminoasă Of, Of
Și caută-mi locșoru’
Unde-mi doarme puișoru’.
II. Și voi stelelor surori
De ce mă lăsați să mor
Spuneți-mi și voi ceva
Să-mi alinați durerea.
Refren : ––
III. Spune-i tu, lună, să vie
Inimioara să-mi mângâie
Spune-i să nu zăbovească
Inimioara să-mi topească.
Refren : ––
IV. De nu mi-l aduci acuma
Să-ți piară, lună, lumina
Să rămâi întunecată
Cum sunt eu de supărată.
Refren : ––
V. C-am auzit lună, bine
Că și tu ai fost ca mine
Ai fost fată iubitoare
Și părăsită de soare
Tot așa lună și eu
M-a lăsat soarele meu Of, Of
Spune-i tu lună să vie
Inimioara să-mi mângâie
Sensul versurilor
O femeie își exprimă durerea și disperarea după ce a fost părăsită de iubitul ei. Ea imploră luna să-l aducă înapoi și își exprimă sentimentele de singurătate și suferință.