Fiindcă pleci, nu uita să închizi
Ușa zilei ce dă-nspre seară
Lasă valiza cu amintiri
Pe peronul din ultima gară
Lasă valiza cu amintiri
Pe peronul din ultima gară.
Fiindcă pleci, te rog nu uita
Să ștergi marea de dor și cuvinte
Închide toamna undeva
Cu frunze cu tot
Căci toamna mă minte, mă minte
Închide toamna undeva
Cu frunze, cu tot
Căci toamna mă minte, mă minte.
Mai primește-mă-n noaptea ochilor tăi
Mai primește-mă-n marea brațelor tale
Știu că azi e târziu
Știu că azi e pustiu
Locul meu în adâncul inimii tale.
Lasă doar măceșul să ia spini
Lungi ca un lacăt prin mine
Flori sărace din inima mea
Să-mi petreacă uitarea de tine
Flori sărace din inima mea
Să-mi petreacă uitarea de tine.
Mai primește-mă-n noaptea ochilor tăi
Mai primește-mă-n marea brațelor tale
Știu că azi e târziu
Știu că azi e pustiu
Locul meu în adâncul inimii tale
Locul meu în adâncul inimii tale
Locul meu în adâncul inimii tale
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri iminente și dorința de a fi reprimit în brațele persoanei iubite. Vorbitorul își exprimă sentimentele de pierdere și pustiire, implorând o ultimă șansă.