Cine ești tu?
Cum de-ai răsărit de-o dată
Să-mi faci inima să-mi bată, altfel acum
Ce gând ascunzi?
Unde-ai rătăcit prin lume?
Nu cumva îți arde de glume?
Vreau să-mi răspunzi
Cum s-a întâmplat?
Ca să-mi schimbi cu două șoapte toată viața peste noapte. Cum s-a întâmplat?
Oricât aș vrea, știu că în astfel de privințe nu prea cere referințe inima.
Oricine ai fi, dacă te-a adus iubirea…
Ea n-a greșit, și-ți spun bine ai venit
Oricine ai fi, dacă-mi dărui fericire și mă vrăjești, te iubesc așa cum ești.
Cine ești tu?
Iar mă întorc la vorba veche, că pe lume nu ai pereche
Dar cine ești tu?
Ce te-a făcut ca să-ți pui mintea cu mine, să-mi iei dorul meu cu tine doar cu un sărut
Cine ești tu?
Să-mi faci nopțile deșarte, când te știu că ești departe
Cine ești tu?
Mai bine tac, dragostea de viață bună, și speranța și minciuna, n-am ce să fac,
Oricine ai fi, dacă te-a adus iubirea
Ea n-a greșit și-ți spun bine ai venit
Oricine ai fi
Mi-ai adus și fericirea
Bine ai venit
Și rămâi până la sfârșit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă uimirea și fascinația față de o persoană misterioasă care a apărut brusc în viața naratorului, aducând cu sine iubire și fericire. Naratorul își pune întrebări despre identitatea acestei persoane și despre impactul ei asupra vieții sale, acceptând-o cu brațele deschise dacă iubirea este motivul prezenței sale.