Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mândru și încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.
Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și regret față de trecerea timpului și pierderea inocenței copilăriei. Vorbitorul reflectă asupra schimbărilor inevitabile și a deziluziilor vieții, simțind că lumea nu mai este la fel de magică ca odinioară.