Maria Gospodin – Special Pentru Andrey

Te privesc,
Știu că ochii tăi mă doresc,
Și ai mei mă trădează,
Parcă ar vrea ei să-ți spună, TE IUBESC.
Dar tu nu mă înțelegi,
Nu știi cât te iubesc,
Îți dovedesc că te iubesc,
Dar tu tratezi cu nepăsare
De ce oare, de ce oare?
Te iubesc și mă doare.
Cu o privire tu m-ai cucerit,
Ca un magnet m-ai atras, m-ai vrăjit,
Aș vrea să mai stai alături de mine,
Aș vrea să fii cu mine.
Atât de mult aș vrea o sărutare,
Nu știi cât mă doare
Felul în care-mi vorbești acum,
Și cum mă privești,
Înainte mă priveai cu iubire, cu dragoste,
Acum te uiți cu nepăsare,
Of, iubire! Oare tu mă mai iubești?.
Nu-ți mai pasă de mine,
Te iubesc și nu-mi este bine,
Ți-aș da tot ce ai vrea,
Ți-aș da și iubirea mea,
Inima e a ta, ți-am dat-o să ai grijă de ea,
Dar tu ți-ai bătut joc, nu ți-a păsat,
Of, iubire! De ce m-ai uitat?.
Știu că mă privești cu alți ochi,
Și știu și în ce fel, cunosc omul,
Am tăcut, dar nu voi mai tăcea,
În iubire poate ești orb, dar eu am deschis ochii,
Și privesc ce faci în jur.
Poate nu-ți dai seama,
Cum mă rănești, prin felul în care-mi vorbești,
Îmi spui în față ce faci tu cu altele,
Îmi stăpânesc gelozia și furia din ochii mei,
Dar continui să zâmbesc, și să mă prefac că ceea ce trăiesc, nu e adevărat,
Dar te iubesc, și iubirea mă face să tac,
Dar nu mai pot să tac,
Trebuie să-ți spun că m-ai rănit adânc,
Chiar dacă și eu ți-am greșit,
Dacă iubești ierți și nimic nu te va împiedica,
Să fii fericit cu iubita ta.
Cine se îndrăgostește suferă,
Iubește, dar oare tu știi să iubești?
Dovedește-mi-o iertând și iubind
Altfel vom plânge amândoi
Aș fi vrut să dau timpul înapoi.
Dar dacă nu se mai poate,
Cum am făcut și eu, uită tot ce-am făcut,
Și eu o voi face,
Lucrul ăsta nu-mi dă pace,
Și hai să ne iubim din nou,
Să ne iubim până-n zori,
Să mă treacă fiori,
Să ne iubim ca de obicei,
Ah, iubire.. iartă-mă!
Nu vreau să rămâi o amintire,
Vreau iubire!
Iartă-mă…!.